Pe strada Mântuleasa
Autor: Mircea Eliade
O carte în care este testată puterea de asimilare a cititorului, nu în sensul ideatic ci în acela de a urmări o succesiune cu adevărat sincopată de evenimente a căror importanţă este voit incertă. Pe de altă parte caracterul imaginativ are o deosebită valoare, numeroasele dispariţii inexplicabile, vârstele afişate nedefinite, procesele de întinerire/îmbătrânire subite, legăturile interpersonale cu amprentă definitorie în context evolutiv la nivel de individ sunt, deşi lait-motivuri în opera eliadescă, prezentate într-un mod inedit de data asta.
Un alt aspect marcant este acela al alienării într-un context coercitiv (regimul comunist care impunea verificarea aberantă a unor indivizi care, în cadrul unui şir de evenimente nefericite (“coincidenţe contradictorii”), au intrat în vizorul securităţii) şi admit ca unică soluţie sfidarea timpului prin uitare în raport cu societatea.
Interdependenţa temporalo-spaţialo-socială impune o redefinire a noţiunii de individualitate. Scos din timpul istoric şi social un individ e practic inexistent indiferent de capacităţile sale. Nimic nou până aici. Noutatea apare atunci când încerci să trasezi o urmă a individului într-un timp netrăit. În fine, cam greu de explicat, limita între o idee deja devenită clişeu şi o idee provenită din interdependenţa spirituală între vieţile succesive este destul de fină.
