Păşunile raiului
De la alţii adunate: “Păşunile raiului este o minunată colecţie de povestiri legate între ele, impregnate de ataşamentul faţă de pământ şi faţă de oamenii care îl muncesc, atât de des întâlnit în opera lui Steinbeck”.
O frescă câmpenească cioplită într-o viaţă de zi cu zi adaptată epocii pământului, în neliniştile şi tragediile mărunte ce macină atât o viaţă aparent tihnită cât şi un individ sortit singurătăţii. Remarcabilă este tendinţa de despicare a aparenţei, de decelare a adevărului social, disponibil oricărui analizator, de adevărul familiar, individual. Mecanismul de dezvăluire este unul pur literar; simpla încadrare a întregii povestiri într-un cadru aparte, “de vis” şi împărtăşirea secretelor locuitorilor acestuia are rolul de extrapolare a ideii primare enunţate.
După ce am terminat-o am rămas cu imaginea unui cadou, şi deşi sună patetic într-un sens desuet nu pot să nu admit faptul că viaţa pe care am perceput-o este ca un cadou pe care urmează să îl foloseşti o lungă perioadă de timp. În fine, deşi cadrul prezentat poate să nu suscite atenţia (vremurile pământului şi atenţiei excesive arătate acestuia şi exploatării lui), modul în care este prezentată ideea de ambalaj în conjunctura socială poate fi actualizată, drept pentru care o recomand.

