Domnişoara Christina

Autor: Mircea Eliade

O carte controversată, care i-a adus destituirea din postul ocupat la universitate pe motivul că ar fi un roman pornografic, Domnişoara Christina are cu toate astea un puternic caracter etnografic. Scenele aşa zis pornografice sunt senzuale, în orice caz puerile în raport cu cele prezentate în Ecstasy (Ryū Murakami).

Acţiunea cu aspect mondeno-câmpenesc angrenează o serie de personaje identificate ca boeme însă perfect adaptabile din punct de vedere al vitezei de răspuns psihic în situaţii “cabalistice” a căror notorietate le este prezentată treptat. Evoluţia stării de spirit a personajelor devine astfel un punct de interes, antrenând nu numai curiozitatea la nivel factic ci şi interesul pentru credinţele absconse. Cititorul obişnuit cu afinitatea eliadescă pentru subiectele atipice, extravagante este prins între o lume telurică, bine ancorată într-un prezent contextual şi o lume a sufletelor “neterminate”, în care arhaicul este de natură culturală, o cultură întreţinută, atât într-un cadru restrâns (cel al familiei) cât şi într-unul amplu (credinţe primare specific naţionale în strigoi, vrăjitoare şi mesageri).

Trecerile succesive între vis şi o realitate a cărei veridicitate este îndoielnică, convulsiile inexplicabile însă pseudo-generalizate, poveştile cu tente eminesciene întreţin o atmosferă de surescitare, în care echivocul impune ideea de transparenţă inter-temporală însă nu cu privire la pasajul între două lumi distincte, “extirparea timpului din prezent văzut ca timp” (aşa cu nu mai ştiu cine zicea) ci mai degrabă ca mod de percepţie. Spun asta pentru că finalul este absolul “pământesc”, ordinar, bine împlântat în timp. Pe de altă parte precocitatea de care dă dovadă copilul poate fi considerată iar o dovadă a ceea ce numeam mai devreme “transparenţă inter-temporală”, şi în cazul de faţă poate fi mai uşor explicată ca fiind capacitatea de a recunoaşte situaţii care nu au fost întâlnite, sau de a retrăi conştient experienţe mult decalate din punct de vedere istoric.

În fine, o carte atractivă (nu la modul senzual) atât din punct de vedere ideatic cât şi factic.

~ by faruck on 22 December 2010.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: