Fructele mâniei

Autor: John Steinbeck

Cartea se formulează ca o istorie colectivă concentrată în jurul unei familii strămutate din aşezământul originar, ocupat de companiile agricole faţă de care se îndatoraseră de-a lungul anilor de secetă. Mirajul regiunilor fertile, mediatizate în ziare, declanşează un adevărat exod către vest, spre California. Speranţele puerile, planurile existenţiale fireşti dezvăluie nişte personaje simpliste, neemancipate, predispuse jugului atât în sensul lui propriu cât şi în sensul metaforic. Această înclinaţie maladivă spre supunere se dovedeşte însă a fi sursa viitoarei tragedii căreia îi este supusă “extinsa” familie americană al cărei nucleu primar este menţinut în jurul femeii-mame. Deşi forma socială nu este cea a matriarhatului, stăpânirea de sine, puterea decizională şi francheţea impun ca putere decizională femeia ale cărei drepturi de exprimare, ameninţate de majoritatea familială masculină, sunt admise permanent ca adevăruri irecuzabile.

Forma de expunere este una anticipativă în raport cu evoluţia personajelor în contextul social-istoric. Elaborarea cadrului social şi a situaţiilor general valabile epocii preced orice acţiune întreprinsă de membrii familiei oprimate. Acest fapt asigură pe de o parte credibilitatea ansamblului de întâmplări prezentate iar pe de altă parte o confirmare permanentă a faptului că orice moment istoric se defineşte prin câteva caracteristici ale maselor, ori “Fructele mâniei” se constituie ca o adevărată frescă socială a zonele rurale americane la început de secol XX.

Pentru un cititor străin de subiectele campestre şi de societăţile rurale ai căror indivizi sunt dedicaţi aproape integral obişnuitelor activităţi devenite parte a fiinţei lor şi a tuturor generaţiilor premergătoare şi succesoare s-ar putea să nu admire şi să nu “guste” aspectele dramatice carora le sunt supuşi bieţii tărani strămutaţi. Finalul deschis însă pe fundalul unei situaţii sociale bine cristalizate, din care musteşte revolta mocnită, poate dezamăgi din nou. Deşi distinsă cu premiul Pulitzer, eu una nu pot să spun că am fost foarte încântată,  ca atare o recomand cu jumătate de gură.

~ by faruck on 13 February 2011.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: